Timeo Danaos? #1 – Începuturile

– în care ar trebui să aflaţi cum am început eu să ronţăi legende greceşti, de ce am iertat un serial slab şi cum mi-am dat seama că pot învăţa ce vor muşchii mei (groaznică expresie, de evitat în viitor) – 

Timeo danaos, zicea cineva. Eu nu prea, ba din contră, de când mă ştiu am stat cu ochii pe ei. Cel puţin pe ăia morţi de cel puţin 2000 de ani. A, să fie clar, spre ruşinea mea, nu ştiu mare lucru despre grecii din Grecia contemporană, în afară de faptul că am cunoscut vreo trei-patru la viaţa mea (elevi de-ai mei la un moment dat). Dar dacă mă întrebi de ce făceau Hercule şi Tezeu sau vrei să ştii al cui zeu era şchiopul Hephaistos,  păi să te ţii bine, că nu mă mai opresc cu zilele. De unde am adunat toate legendele şi informaţiile nu aş putea să spun, nici la interogatoriu. Nu de alta, dar nici eu nu ştiu sigur. Am citit nişte Sophocle, mai o jumătate de curs pe Coursera. o bucată de Iliadă în liceu, nevoia te învaţă, nu de-alta dar nu prea poţi studia literatură, fie ea engleză, franceză sau română, fără să ştii ceva despre greci.

Mă gândeam să vă spun că am început să fiu curioasă din cauza pectoralilor lui Kevin Sorbo în rolul lui Hercule. Acum sincer, cum să nu te incite la învăţare băiatul ăsta?

Dar aş minţi, pentru că mi-am amintit două lucuri:

1. Serialul ăsta rula pe Pro Tv prin ’98 sau ’99 iar eu cu vreo doi ani înainte am primit de la colega mea de bancă o carte despre mitologia babiloniană pentru că se ştia că sunt pasionată de legende şi mituri.

2. Pe când mă uitam la povestea asta teribil de hollywoodiană ştiam deja că se abat de la legendă. Îi atribuiau lui Hercule lucruri pe care nu le făcuse, de exemplu să se bată cu Minotaurul. Eu ştiam că Hercule era un pic cam brută în realitate, adică în miturile greceşti din cărţi, nu aşa fermecător şi dulce precum dragul de Kevin Sorbo. Bineînţeles, în ciuda acestor inadvertenţe şi neconcordanţe, m-am uitat la toate episoadele, chiar şi în reluare, şi dacă îl mai prind pe undeva pe la tv tot mă opresc şi acum să-l văd. Adică, totuşi, pectoralii ăia…

După această mică introspecţie şi rememorare a pectoralilor legendari, tot nu sunt mai aproape de a afla cum şi de unde a început treaba asta cu mitologiile la mine în cap. Adică, pe vremea copilăriei nu am avut nici măcar “Legendele Olimpului” în casă, alea povestite de Alexandru Mitru, care tot apăreau pe listele de lecturi de vacanţă. Şi totuşi, până am dat de Kevin Sorbo, eu ştiam o droaie de poveşti cu greci. Mi le-or fi spus ai mei? Şi asta se poate, dar dacă îi întrebi acum, niciunul nu pare să-mi împărtăşească obsesia.

Mă rog, ca să scurtăm povestea, orele de latină din liceu, alea de română şi alea de filosofie mă tot aduceau înapoi la grecii mei. Nici în facultate nu am scăpat de ei, pentru că evident că nu poţi înţelege nimic din literatura europeană din Evul Mediu până la postmoderni fără să pricepi aluziile la greci şi romani. Şi tot aşa, cu obsesia mea, înghiţind bucăţele de mit de câte ori îmi cădeau în farfurie am ajuns să am în cap un mozaic de poveşti. Un mozaic frumos colorat şi de-a dreptul preţios… prin care a trecut un elefant beat. Adică totul e alandala, totul e vraişte, poveşti, cântece, piese de teatru citite pe apucate de-a lungul anilor stau înghesuite una peste alta ca trancanaiele din podul străbunică-mi.

Şi stăteam pe la finalul anului trecut şi mă gândeam că aş putea să ţin un curs cu câte ştiu, şi totuşi nu, pentru că nu ştiu de unde să încep, în tot haosul ăsta. Şi atunci, la birou, acasă la tata, unde s-au născut toate ideile mele bune. am avut o revelaţie.

Păi, Haosul e bun într-un fel, pentru că tocmai grecii mei zic că la început a fost Haosul. Păi şi dacă din Haosul ăla mare şi întunecat s-a putut face frumuseţe de lume şi puzderie de stele şi oameni, nu pot eu, din micul meu haos să contruiesc nimic? Adică, cine mă ţine? Cu sute de cărţi electronice la dispoziţie, cu internetul la picioare, cu MOOC-uri gratuite de la Penn şi Harvard şi Yale, nu mi-ar fi ruşine să stau cu dezordinea asta în cap?

Va urma … #2 – Cum se piaptănă Haosul

About danymavlea

Literature corrupted mind, avid reader, occasional writer and illustrator, crazy cat lady in the making, teacher, daughter and friend.
This entry was posted in Învăţare, Greci, Mitologie and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s